Transfăgărășan iarna – vizită la Hotelul de Gheață și peisaje de poveste

În articolul de astăzi vreau să îți povestesc o experiență uimitoare trăită chiar aici, în România: cum am ajuns să urcăm pe Transfăgărășan iarna. Încă de la prima mea vizită din 2020 la Bâlea Lac am rămas cu impresia că cel mai spectaculos drum din țară este complet inaccesibil în sezonul rece. Totul s-a schimbat anul trecut, în luna ianuarie, când am descoperit întâmplător că telecabina de la Cascada Bâlea funcționează indiferent de anotimp. Uitasem complet de ea. Așadar, cu prima ocazie, ne-am urcat în mașină și am pornit la drum.

Cum să ajungi pe Transfăgărășan iarna

În mod normal, accesul către Bâlea Lac – locul pe care îl consider punctul zero al Transfăgărășanului – se face din două direcții: dinspre Sibiu sau dinspre Argeș. Iarna însă, lucrurile stau diferit, deoarece drumul este închis pe porțiunea înaltă dintre Piscu Negru și Cabana Bâlea Cascadă, de obicei începând cu lunile octombrie–noiembrie, atunci când apar primele ninsori.

Astfel, singura modalitate de a ajunge la Bâlea Lac pe Transfăgărășan iarna este cu Telecabina Bâlea Lac, situată pe partea din județul Sibiu.

Pentru că drumul din București până la telecabină ar fi însemnat aproximativ 300 km ocolind prin Sibiu, am ales să înnoptăm vineri seara la Brașov și să ne continuăm a doua zi, dis-de-dimineață, traseul spre cel mai spectaculos drum din România. Dacă plănuiești aceeași variantă, îți recomand să pleci de la cazare cât mai devreme, deoarece de la Brașov la telecabină drumul durează aproximativ 2 ore. Noi am fost într-o zi de sâmbătă, chiar în minivacanța cu 24 ianuarie, astfel încât deja se strânseseră multe autocare cu turiști în parcare.

Program Telecabina Bâlea Lac

Telecabina Bâlea Lac circulă zilnic, între orele 9:00 și 17:00, cu o pauză de masă pentru personal între 13:00 și 14:00. Prețul unui bilet pe sens este de 80 lei pentru adulți, și de 40 lei pentru copii mai mari de 2 ani. Recomand să ai la tine cash, fiindcă nu mai țin minte dacă cei de acolo aveau și POS și oricum, mai bine să ai un plan B în cazul în care cardul nu merge după ce bați atâta drum.

Telecabina pornește de la altitudinea minimă de 1200 m, parcurge în aproximativ 10 minute 3700 m până la Bâlea Lac (2040 m) și poate urca maxim 15 persoane pe sens.

De asemenea, trebuie avut în vedere că dacă în ziua respectivă condițiile meteo sunt nefavorabile (vânt puternic, descărcări electrice etc) sau dacă nu s-au adunat minim 8 pasageri, telecabina nu va urca.

Cum a fost cu Telecabina Bâlea

Dacă ai în plan să experimentezi și tu Transfăgărășan iarna, ți-aș recomanda să alegi o zi din timpul săptămânii. În weekend sunt organizate multe excursii de o zi cu autocarul din diferite orașe ale țării, fix pentru a ajunge la Bâlea, așadar va fi destul de aglomerat.

Noi am făcut greșeala să ne planificăm urcarea într-o zi de sâmbătă și am sfârșit prin a sta la coadă aproape 6 ore și 30 min. Da, ai citit bine. Nici mie nu mi-a venit să cred că am avut atâta răbdare. Auzisem povești despre cozile interminabile și de timpul foarte lung de așteptare, însă am fost convinsă că în cazul nostru nu va fi chiar atât de rău. Ba chiar la un moment dat, ne-am făcut griji că poate nu vom fi destui încât să pornească telecabina.

După ce am parcat mașina și ne-am așezat la coadă, ne-am propus să așteptăm cel mult o oră, poate două. Însă timpul a tot trecut, am înaintat încet, am urcat pe scările înguste din turnul telecabinei, tot sperând că de aici încolo lucrurile se vor mișca mai repede. Cu fiecare scară urcată și cu fiecare oră scursă, ne tot gândeam: ”dacă tot am stat atâtea ore, ar fi păcat să plecăm acum”.

Am sfârșit prinși într-o coadă interminabilă, plină de oameni ajunși la limita răbdării. Mulți erau veniți de departe, cu autocarul, care, la fel ca noi, nu voiau ca orele de așteptare să fie în zadar. În plus, prioritatea acordată celor cazați la cabanele de sus a îngreunat și mai mult așteptarea.

Am reușit, în final, să urcăm abia la ora 17:30, iar de acolo peisajele au fost de poveste. Munții îmbrăcați în alb, pădurea pudrată cu zăpadă în lumina asfințitului și drumul întortocheat al Transfăgărășanului, pe care l-am recunoscut imediat după ce îl parcursesem de atâtea ori vara – totul părea desprins dintr-un basm.

Pentru că am ajuns atât de târziu, aproape de lăsarea întunericului, am avut șansa să vedem Transfăgărășanul și noaptea. Am simțit că nimic nu se compară cu liniștea din munții acoperiți cu zăpadă, sub cerul plin de stele. Te simți atât de conectat cu natura și universul, încât este un sentiment ce nu poate fi descris în cuvinte. Am fost atât de uimită de frumusețea peisajului, încât nici nu mi-am dat seama că în tot acest timp mersesem pe lacul înghețat.

Cel mai mult m-a fermecat imaginea aceasta cu Cabana Bâlea luminată. Parcă nici nu ai spune că este un peisaj din România.

Unde să te cazezi pe Transfăgărășan iarna

Cu un asemenea peisaj de vis, plin de liniște, cu atâta zăpadă cum nu mai văzusem în ultimii ani, am decis că Transfăgărășanul iarna trebuie admirat în tihnă, nu doar într-o vizită de câteva ore. Așadar, mi-am promis că voi reveni ca să petrec măcar o noapte la una dintre cele 2 unități de cazare situate chiar pe marginea lacului: Cabana Bâlea Lac sau Cabana Paltinu.

Cabana Paltinu are o poveste aparte, spusă chiar pe site-ul lor oficial: a fost construită la cerința fostului președinte Nicolae Ceaușescu, care și-a dorit să aibă o reședință personală atunci când venea să vâneze caprele negre din zonă. A fost finalizată în anul 1972, la 2 ani după inaugurarea Transfăgărășanului, iar astăzi cabana este deschisă turiștilor. Mai mult, fostul apartament al cuplului prezidențial este disponibil pentru rezervare la prețul de 500 lei/noapte.

Experiența de la Hotelul de Gheață

Anul trecut am fost suficient de norocoși încât să prindem construit și faimosul Hotel de Gheață, care atrage atât de mulți turiști străini. Tema ediției trecute a fost muzica clasică internațională, iar fiecare cameră ne-a surprins cu sculpturi care înfățișau mari personalități ale genului. Au avut inclusiv un pian făcut doar din gheață.

Nu am venit cu gândul de a dormi aici, deși pe viitor cred c-ar fi o experienă interesantă, însă tot am profitat de puținul timp avut la dispoziție pentru a-l explora, mai ales că atunci nu părea că ar fi turiști cazați. A fost nevoie să achităm un bilet de intrare, pe care am plătit până în 40 lei de persoană. Nu am găsit nicăieri pe internet informația despre prețul exact, așa că mă voi baza de memorie.

Tradiția hotelului a început din 2006, când a fost inaugurat pentru prima dată. Hotelul a fost construit din blocuri de gheață decupate din Lacul Bâlea, care apoi au fost așezate și fixate între ele folosind un amestec de zăpadă și apă. În plus, pentru a da forma de igluu, s-au turnat apă și zăpadă în forme speciale, lăsate câteva ore bune la ger pentru a îngheța.

Tot mobilierul este făcut din gheață, însă paturile sunt surprinzător de bine gândite, fiind dotate cu saltele speciale, blană de oaie și saci de dormit, astfel încât să ofere confort turiștilor.

Față de imaginile cu săli înalte și restaurant pe care le-am văzut în pozele din anii trecuți, Hotelul de Gheață mi s-a părut totuși construit destul de minimalist în ianuarie 2025.

Din păcate, în sezonul 2025-2026, hotelul nu a putut fi ridicat, din cauza temperaturilor prea crescute din luna decembrie. Sper ca anul viitor să se reia construcția, fiind ceva cu totul inedit în România.

Țin să menționez că după vizita din Hotel de Gheață ne-am grăbit să mergem spre telecabină, unde coada deja se formase din nou, mult mai scurtă de data aceasta. Personalul a fost drăgut și a prelungit programul astfel încât toată lumea care stătuse la coadă și așteptase să urce să poată și coborî înapoi. Am ajuns înapoi la parcare în jurul orei 20:30, iar apoi am mai condus încă 2 ore până la cazarea din Brașov, de unde am plecat spre casă a doua zi.

Concluzii

Mă bucur foarte mult că am descoperit acest peisaj de poveste în România și chiar dacă am avut atât de puțin timp la dispoziție pentru a-l admira. Faptul că am stat atâtea ore la coadă a fost într-adevăr un disconfort, însă ne-a dat șansa să vedem cum arată acest loc și noaptea, așa cum nu l-am văzut niciodată. Îți recomand să faci și tu o vizită pe Transfăgărășan iarna pentru a te bucura de cerul înstelat și de peisajul alb și liniștit și sper că acest articol să-ți fie de folos.