Deșertul Sahara a fost mult timp pentru mine un loc abstract — ceva ce vedeam doar în documentare sau în poze, dar greu de asociat cu o experiență personală. Mi se părea departe, complicat și, sincer, puțin intimidant.
În octombrie am ajuns însă acolo pe cont propriu și am realizat că experiența este mult mai accesibilă decât pare. Dunele portocalii, liniștea aproape totală și mersul lent al cămilelor la apus nu sunt doar imagini „de Instagram”, ci ceva ce poți trăi efectiv, dacă știi cum să îți organizezi călătoria.
În rândurile de mai jos îți las un ghid practic, bazat pe experiența mea, care să te ajute să îți planifici și tu vizita în Deșertul Sahara.
Cuprins
Din ce țări se poate vedea Deșertul Sahara?
Știu că articolul este fix despre Maroc, însă înainte să planific vacanța m-am întrebat dacă în cazul în care nu reușim să ajungem în deșert acum, ce alte opțiuni vor mai fi pentru vacanțele viitoare.
Deșertul Sahara se întinde pe 10 țări diferite: Algeria, Chad, Egipt, Libia, Mali, Mauritania, Nigeria, Sahara Occidentală, Sudan și Tunisia, însă, fiindcă vorbim de Africa, unde în multe țări situațiile politice sunt instabile, evident că nu toate sunt accesibile vizitatorilor. Cele mai sigure și turistice opțiuni sunt Marocul (Merzouga, Zagora), Tunisia (zona Douz, Matmata) și Egipt (White Desert, Bahariya Oasis).
Algeria are peste 90% din teritoriu acoperit de Deșertul Sahara, însă până de curând țara a fost închisă turiștilor.
Ar mai fi rămas pe listă Tunisia și Egipt, dar, din câte am citit pe internet, în Tunisia nisipul nu are dunele la fel de mari și portocalii precum cele din Maroc, iar în Egipt trebuie să mergi neapărat cu un tur autorizat dată fiind situația politică. Mi s-a părut cam riscant să aleg să văd deșertul tocmai în Egipt. Aș prefera să las țara piramidelor pentru alte activități.
Acestea fiind spuse, Marocul a rămas cea mai bună opțiune să vedem imaginea emblematică a deșertului, cu dune înalte și portocalii, pe care merg agale șiruri întregi de cămile, iar partea cea mai bună este că te poți organiza pe cont propriu, astfel încât să explorezi în ritmul tău tot ceea ce vezi până la destinație.
Când să mergi în Sahara
Evident, nu vara. În Maroc este mult mai cald decât în România, iar în deșert temperaturile ajung să fie extreme (peste 50 grade Celsius). Totodată, nici iarna nu aș recomanda să vizitezi Sahara, fiindcă serile pot deveni foarte reci. Probabil te întrebi cum este posibil ca în deșert să fie vreodată frig. Ei bine, motivul este o combinație de factori: aerul uscat nu poate păstra căldura, nisipul se răcește imediat după apus, iar cerul fără nori permite ca toată căldura acumulată ziua să se piardă în spațiu.
Din punctul meu de vedere, perioada ideală ar fi primăvara sau toamna. În octombrie, când am fost noi, după ce soarele a dispărut, deșertul a devenit destul de rece, încât a trebuit să îmi iau jacheta pe mine.
Cum ajungi și cât durează drumul
După cum povesteam în articolele anterioare, am zburat direct din București spre Marrakech cu compania WizzAir în octombrie. Zborul durează aproximativ 5 ore, iar dacă ești flexibil cu datele, poți găsi oferte foarte bune la preț. În plus, și compania Animawings operează zboruri directe spre Marrakech, deci poți arunca o privire și acolo.
Din Marrakech am închiriat o mașină prin compania AVIS, iar în a treia zi de vacanță am pornit la drum.
Deșertul accesibil turiștilor începe în localitatea Merzouga, situată la doar 50 km de granița cu Algeria. Este interzisă trecerea prin deșert către Algeria, având în vedere neînțelegerile dintre cele 2 țări, unul dintre motive fiind disputa pe teritoriul Saharei Occidentale.
Distanța între Marrakech și Merzouga, este de 566 km, și trebuie să traversezi Munții Atlas pentru a ajunge aici. În total, având în vedere limitările de viteză din Maroc, drumul ar dura cam 8h și 30min fără pauze, ceea ce ni s-a părut extrem de obositor.
De aceea, ca și în cazul excursiilor organizate cu ghid, ne-am decis că vom împărți drumul în 2 zile. În prima zi am parcurs distanța până la Ouarzazate, unde am vizitat și satul Ait Ben Haddou, despre care am scris un articol separat, iar în a doua zi am parcurs restul distanței până în Merzouga.
Cum alegi cazarea în Deșertul Sahara
Cazarea în Deșertul Sahara presupune să dormi într-un cort, sub cerul liber și înstelat, într-un camp, administrat de berberii care locuiesc în zonă. Am ales cazarea folosind Booking, unde am avut nenumărate opțiuni la prețuri foarte bune. Să dormi în deșert costă mai puțin decât crezi.
Am stat o noapte la Luxurious Merzouga Desert Camp, unde 3 corturi cu baie și mic dejun ne-au costat 834,88 lei, ceea ce înseamnă cam 139 lei de persoană. Adițional, am plătit 20 euro pentru plimbarea cu cămila din Merzouga până în camp și încă 20 euro pentru cină.
După ce rezervi prin Booking, vei primi un mesaj de la proprietate unde ar trebui să îți comunice adresa unde vei lăsa mașina – acela este sediul lor din Merzouga, și ora la care trebuie să fii acolo.
Băieții de la cazare au făcut un show excepțional seara și au stat la povești cu noi, ba chiar la întoarcere ne-au pus în bena camionetei cu care ne-au cărat bagajele spre Merzouga și am mai avut parte de încă vreo 15 minute de aventură gratis printre dunele Saharei. Nota 10 pentru gazde, însă nu te aștepta ca în cort să ai parte de curățenia dintr-un hotel, sau să ai apă caldă constant.
Cum a fost experiența în deșert
Într-un cuvânt: ireală, însă foarte scurtă.
Deja când ne apropiam de Merzouga am rămas la propriu cu gura căscată văzând în depărtare dunele de nisip înalte cât niște munți. Deșertul arată exact ca la televizor, ca în desenele animate, sau ca în imaginea de wallpaper de pe Windows.
În octombrie, ora de întâlnire în Merzouga a fost 17:00. Cămilele bineînțeles că nu ne așteptau acolo, în buricul târgului, ci am fost preluați cu o mașină 4×4 până am ajuns la ele, timp în care bagajele noastre au fost transferate către camp.
Am mers pentru prima dată cu cămila și a fost o experiență fascinantă. Mi-a stat inima când s-a ridicat în picioare și am simțit de mai multe ori mergând pe dune că se va prăbuși și mă va strivi sub ea. O altă frică a fost că poate voi fi mușcată de cămila din spate, care se tot apropia de a mea. Evident că nu s-a întâmplat așa – sunt extrem de obișnuite cu mersul prin deșert și cu turiștii.
Am mers fix o oră printre dune, cu cele 6 cămile înlănțuite, conduse de berberul care pe seară ne-a fost și cântăreț. Spre final, șaua devenise extrem de inconforabilă și dureroasă, încât chiar m-am simțit ușurată că am ajuns la destinație. Probabil n-aș mai fi îndurat să mai merg încă o oră.
Campul în care am stat a fost destul de izolat de celelalte, chiar ascuns printre dune, cât să simțim că suntem în pustietate. Corturile au fost încălzite, am fost serviți cu ceai și până când a fost gata cina am putut să ne bucurăm pentru o oră de frumusețea Deșertului Sahara. M-am temut de scorpionii și șerpii care pot fi în nisip (care, conform spuselor berberilor, nu sunt în această perioadă a anului, și care oricum stau ascunși printre tufișuri), însă n-am rezistat tentației și am mers până la urmă desculță pe dunele perfecte. În depărtare, spre Algeria, deșertul lua o pauză de la dune și devenea arid, ca în continuare să se vadă munții de nisip.
La cină am primit tradiționalele tajine de pui, iar apoi am fost invitați la focul de tabără pentru spectacolul berber. Ne-au cântat melodii tradiționale, ne-au lăsat să cântăm la instrumentele lor, iar la final am putut să vorbim cu ei și să îi întrebăm orice curiozitate aveam. Când spectacolul s-a terminat și focul s-a stins, am putut să privim cerul extrem de înstelat, cum nu am mai văzut în alte locuri.
N-am îndrăznit să mai ies noaptea în pustietate, când toată lumea dormea, însă pe la 2 dimineața m-a trezit bătaia vântului în pereții cortului. Am crezut inițial că poate au intrat vietăți în cort, însă mi-am dat seama că vremea afară devenise neprietenoas – poate chiar fusese o furtună de nisip.
Dimineață ne-am trezit la 5 fix ca să prindem răsăritul, însă din păcate a fost mult mai înnorat decât ne-am așteptat. Micul dejun a fost servit destul de devreme, la 7:30, iar la 8:30 deja am părăsit campul cu camioneta.
Experiența a fost așadar extrem de scurtă. Nu știu dacă alte campuri îți permit să stai mai mult, poate până la prânz, sau așa este regula peste tot pentru a păstra o bună organizare a lucrurilor. Dacă vrei să te bucuri mai mult de deșert, sunt sigură că poți rezerva fără probleme mai mult de o noapte.
Concluzii
Să mergi în Deșertul Sahara trebuie neapărat să fie pus pe lista cu lucruri de făcut într-o viață. A fost o experiență aparte, motivul pentru care am mers de fapt în Maroc și una dintre cele mai pregnante amintiri ale mele. Chiar dacă a fost o experiență scurtă, a meritat pe deplin.
Deși pare că ajungi la capătul lumii, cu o bună organizare este 100% realizabilă și sper ca acest articol să te ajute să ajungi și tu aici în următoarea vacanță.
Leave a Reply